La notița din seara asta m-a inspirat o discuție pe care am avut-o acum câteva zile cu Gustavo - omul care m-a învățat limba română. Adică cel vinovat că acum vă scriu toate astea. În afara de această vină el a făcut mai multe lucruri bune: a scris cărți, a tradus o grămadă de texte, a învățat o sută sau două de limbi străine și a fost prin aproape toate țarile din lume. De fapt, tot timpul când bem cu el, discutăm numai chestii globale fără să dăm atenție celor mărunte.

Atunci discutasem planurile mele generale pentru viață. Fiind încă la facultate în anul întâi, am hotarât că, pentru a cunoaște lumea mai bine, ca să adun experiență de toate genurile și să măresc numărul limbilor străine în care să mă pot exprima, voi încerca să vizitez cât mai multe regiuni, țări și continente. Bine, cu ultima n-are cum să iasă mai mult decât 5. Până acum sunt convins că, nu poți întelege felul de a gândi și de a trăi al oamenilor dintr-o țară vizitand-o ca un turist și de aceea, este nevoie să stai acolo ceva timp. Deci, discutand-o cu Gustavo, fiind un mare lingvist, el a adăugat că, n-ai să întelegi mentalitatea și obiceiurile unui popor bine fără să-i înveți limba (mai adaug - nici fără gagici nu prea iese ;). După prima mea experiență aici în România, constat că este adevărat.

De pe altă parte, cu cât mai mari succese faci învățând o limbă cu atât mai mult te apropii de cultura respectivă. Să spun, poate, mai poetic, dar farmecul ei și mentalitatea oamenilor îți rămân în inimă. Această capacitate o observ foarte bine acum și în cazul meu. Apropo, faptul care mă încântă într-adevăr este că, după părerea celor care au învățat rusa, inclusiv și pe Gustavo, materna mea limbă cauză cea mai mare "adicție" față de altele.

În urma discuției mi-a venit ideea să scriu ceva ca să pun punctele deasupra tuturor "i" la acest capitol fascinant al limbilor. În ciuda anotimpului rece când îți vine să intri în hibernare și a problemelor cu slujba, din cauza cărora se poate întâmpla chiar și să plec din țară curând, totuși am hotarât să mă distrez puțin cu ajutorul scrierii acestei notițe.

După aproape un an și jumătate care a trecut după ce am ajuns în România fără să știu la început nimic nici despre țară, nici cum este limba nu știam, acum încerc să-mi dau seama ce îmi place la română, ce anume găsesc uimitor și așa de deosebit la ea. Trebuie să menționez că, sistemul meu de a judeca limba poate diferi de cel obișnuit. De exemplu, nu accept în nici un fel toate prostiile acestea cu felul de a suna al unor limbi. Pur și simplu, mi se par stupide. Cică, germana și rusa sunt urâte pentru că sună "straniu", iar franceza cu italiana sunt frumoase de tot fiind melodice. Așa poate gândi cineva destul de mediocru - cel care ascultă limbi ca niște melodii de la MTV, fără a avea scopul de a le înțelege, evident.

Dar voi începe povestea cu citatul. Este vorba despre un mit difuzat. Într-o zi un vizitator a lăsat un comentariu pe sit pentru notița the united states.. of europa de est În care se discutase vizita celui mai deștept tip din lume, a lui George W. Bush în România precum și influența culturii americane:

Revenind la NATO, sunt de acord cu faptul ca importanta acestui eveniment este exagerata, la fel cum si atitudinea guvernului (premergatoare aderarii) nu a fost intotdeauna cea mai 'independenta' cu putinta, dar asta este un lucru pe care il realizeaza cu totii. Se poate face misto pe tema asta, un ziarist roman intreba in gluma de ce nu declara romania razboi irakului, daca tot suntem pusi pe 'impresionat' americanii. Parerea mea insa este ca aceste dovezi de 'fidelitate' pe care le da Romania (reprezentata desigur de guvern/presidentie) sunt in ultima instanta necesare (desi eu nu le inghit), necesare pentru ca exista o singura directie in care se poate parasi acea inertie specifica statelor fost comuniste. Nu cred ca e vorba de infratire si de adulare a spiritului american (or sa fie peste tot cretini gata sa sarbatoreasca thanks giving day sau halloween, dar e nesemnificativ), as zice ca desi la televizor vor fi prezentate fete zambitoare fluturand steagurile, romanii isi pastreaza identitatea destul de bine. Eu as spune sa nu iti faci griji...daca romanii au reusit timp de mai bine de o mie de ani sa isi formeze si pastreze o limba, in ciuda faptului ca erau practic inconjurati de popoare slave, si deseori vizitati de turci, tatari, etc, vor reusi sa treaca de aceasta noua influenta.

Mai întâi, mi-a plăcut ideea că, imediat după ce scrii ceva despre politică, lumea începe să comenteze lăsând comentarii mari. Da, e interesantă observația :) Ceea ce mi-a sărit în ochi din nou, este declarația aceea cu înconjurarea slavilor. Ca în banc, "mă înconjurau oameni buni și prietenoși, micșorându-și încet cercul". Răspunsul meu avea mesaj, care-mi reprezintă efectiv concluzia la care am ajuns după ce am am cunoscut limba, cultura și oamenii de aici. Fiți atenți, urmează chestia de la care am pornit, adică ce anume îmi place la română.

Prima impresie pe care o face limba unui străin venit de la partea noastră a lumii, primitiv spunând: ca să vorbești românește, trebuie să știi unde anume să pui un cuvânt englez (francez?) și unde cel rus. Nu fiind deloc lingvist (toată educația mea la capitolul limbilor constă într-o singură diplomă de la cursuri de engleză), dar mi se pare foarte interesant să fac observații de acest gen. Dar, însă zilele noastre, pe cât văd eu, această parere nu este "la modă, vreau să vă comunic că, româna are un loc la mijloc între grupul latin și cel slav. La fel este situația și la cultură. Atunci când am văzut de prima dată dansurile populare, tot mi-am amintit de tradițiile slave, pentru că într-adevăr nu semăna cu flamenco, de exemplu, ceea ce am văzut :) Nu mi s-ar fi părut atât de interesant să cunosc România dacă reprezenta numai încă o cultură latină și nu avea această capacitate unică.

Gândindu-mă mai departe, am găsit înc-o dovadă că, limba română are mai multe elemente slave decât un român mediu modern își închipuie. Se crede că, numai o parte din vocabular seamănă datorită influenței sau nu știu ce. Uitați-vă la încă una dintre observațiile mele amatoare. Aducându-mi aminte de vremurile când studiam engleza, țin minte o regulă care mi se parea cumva ciudată atunci. Se cheamă "sequence of tenses" și prevede necesitatea de a schimba timpul verbelor În funcție de timpul întregii vorbe. Adică se spune "cineva mi-a spus că facea ceva", chiar dacă persoana aceea a spus "fac ceva" și nu "faceam ceva". Chestiunea este că, în ciuda faptului că, toate limbile latine o au, la fel și cele germane, în română lipsește. Presupunând că, limba reflectă modul de a gândi al oamenilor care o vobesc, constatez asemănarea priceputului timpului la slavi și la români. La rândul său, timpul, fiind o mare parte din viață, putem bănui că, și priceputul nostru al vieții tot seamănă.

Prin gânduri de genul ăsta am ajuns și eu să fiu un mare fan al limbii. Și ca orice fan, mă supăr când mi se influențează ceea ce-mi place așa cum este în starea sa actuală. Discutând-o prin e-mail cu un prieten bun de al meu din București, Andrei, pe care l-am inspirat să-și amintească studiile școlare ale limbii ruse, am atins alta chestie interesantă. De data asta, este legea lui Pruteanu (Zacusca) despre care Andrei a glumit că, îi se pare nostim că, la un moment dat numai eu o respect prin dublarea tuturor informațiilor de pe sit în românește. Am spus că-mi place ideea legii de a încerca să găsești mai întâi un cuvânt potrivit în limba ta și, dacă nu reușești, îl adopți pe cel străin. Iar Andrei m-a contrazis:

Am mai citit inca o data, am inteles mai mult, si vreau sa-ti spun ca nu sint de acord cu parerea ta. Este natural sa apara termeni noi in limba romana, ca si in rusa, luati din alte limbi. Este procesul normal de evolutie a unei limbi. Nu poti sa-l opresti impunind anumite reguli. S-a facut mult misto pe tema legii, primii care nu au fost de acord au fost chiar lingvistii. Prima intrebare pe care o pune oricine este: cum voi spune "mananc un caine fierbinte" ?? in loc de "hot-dog". suna ca dracu in romana... traducerea lui Pruteanu: "un fel de chifla cu un fel de carnat":))... cine o sa zica asa ceva in loc de "hot-dog" ?? Daca ar fi existat acum 1000 de ani un Pruteanu, acum limba romana n-ar fi avut cuvinte slave... Uite cum s-a intimplat in Moldova: in limba romana de acum sute de ani erau multe cuvinte, majoritatea slave, care au disparut din romana in ultimele 200 de ani, sub puternica influenta franceza (cam 1/5 din cuvintele romanesti latine sint luate din franceza !). In romana vorbita in Moldova, (vorbesc de Moldova de peste Prut, R. Moldova de azi), care era sub rusi de la 1812, influenta franceza n-a existat. Si acum moldoveneasca, desi poate fi inteleasa fara probleme de romani, suna caraghios, fiind plina de cuvinte arhaice, care nu se mai folosesc in romana. Pe de alta ..

Dacă în primul paragraf se mai poate discuta, în al doilea, te-ai prins, Andrei! Și acum trecem la demistificarea altui mit difuzat, cică, limba moldovenească s-a conservat acum 200 de ani. Am fost de câteva ori în aceea țară, și pot spune sigur că nu este adevărat ceea ce-mi spune amicul. Apropo, am descris toate călătoriile pe sit, dar deoarece sunt mari, le-am lăsat așa cum au fost scrise, adică numai în rusă. Nu m-am chinuit să le traduc nici în engleză. Andrei, apropo, le poate citi, căci se descurcă în rusește și mai bine decât i se pare. Prima descriere este cea mai interesantă, am încercat să notez fiecare impresie pe care am avut-o pe drum și după ce am ajuns acolo. Însă, n-am dat mare importanță temei lingvistice. A fost o pomeneală, dar destul de mică.

Prima dată am fost surprins de felul de a vorbi românește din Republica accea. Am auzit înjuraturile rusești "băgate" în româna, dar nu numai. Frazele auzite: "A cui e coleasca?", "Ai grijă. Nalogavaia pe drum". Oare sunt din limba română de acu' 200 de ani? Nu cred. Vă traduc se înseamnă aceste fraze. "Coleasca" este carucior de copii în rusa modernă, iar poliția fiscală se cheamă, tot în rusa, "nalogovaya" (aici dau transcripția obișnuită). Spunând cinstit habar nu am ce cautau pe drum fiscaliștii și de ce șoferul nostru trebuia să se ferească de ei :) Bineînțeles, la nivel oficial totul se scrie în română obișnuită, pe care o poate înțelege orice român. Pot fi folosite puțin mai multe cuvinte vechi, cum ar fi "pricina" (din coincidență, la fel se spune și în rusă, apropo :), dar cantitatea lor nu este semnificativă. Însă limba în care vorbesc oamenii acolo reprezintă un amestec din jumătate rusă, jumătate română, și nimic altceva.

Așadar, atunci când este vorba de un proces de conservare și de mersul înainte al limbii, nu trebuie să te înșeli crezând că s-a conservat ceva :) Totul se dezvoltă, totul progresează și nimic nu stă pe loc. Cu nota aceasta optimistă închei aici dorindu-vă un week-end plăcut cu discuțiile pe teme globale cu un pahar de vin bun românesc, exact cum petrec aceste zile si eu.